Grav rănit intr-un accident de motocicletă, medicul se trezeşte dintr-o dată ţintuit pe patul de spital, in postura fostilor pacienţi. Chirurgul işi dă seama cu adevărat prin ce trec pacienţii săi, trăind el insuşi durerea şi incertitudinea. Din această experienţă a luat naştere cartea “Tot ceea ce chirurgii nu vă pot spune”, semnată dr Rémy Salmon.
Intr-un interviu publicat de cotidianul elveţian Le Matin, Rémy Salmon spune că “un pacient vrea intotdeauna să afle cănd se face bine. Este o intrebare la care chirurgul nu poate răspunde cu certitudine, mai ales inaintea operaţiei”.
Oare avem nevoie de un accident pentru a afla ca pacientii sunt oameni care vin in cautarea izbavirii?
Intr-un articol precedent sustineam ca “pacientul nu vrea sa fie vindecat, ci vrea sa fie tratat (sa i se acorde atentie) sau sa fie iertat de pacate”. Tocmai pentru aceasta, acceptand rolul pe care ni l-am asumat, acela de medic, avem datoria de a trata pacientul ca si cum el ar fi scopul vietii noastre 
Avem rolul de a ne stradui sa-i alinam suferinta.
Noi stim ca el este ‘pacatos’, si vine cu pretentii desi adesea si-a facut-o cu mana lui, dar trebuie sa uitam, sa iertam, pentru ca noi avem rolul de a ne stradui sa-i alinam suferinta. Si apoi sa ne intoarcem in sanul familiei curati si plini de energie. Ce vreau sa intelegeti e ca putem schimba in lumea asta doar atitudinea. Si tocmai de aceea, depinde doar de noi daca atunci cand ajungem acasa ne luam in brate nevasta invartind-o si ne luam la tranta cu juniorul. Iar pacientul este mijlocul prin care toate aste asunt posibile (greu de vazut asta, nu?).
